Trei porturi europene majore — Felixstowe în Marea Britanie, Rotterdam în Țările de Jos și Gdansk în Polonia — sunt destinațiile unui experiment logistic care ar putea, pe termen lung, să reașeze o parte din comerțul dintre Asia și Europa. Coreea de Sud urma să trimită sâmbătă primul său container de test prin Arctica, pe fondul perturbărilor provocate transportului maritim global de conflictul din Orientul Mijlociu. Nava de containere „PanStar Acro” pleacă din portul Busan New Port și navighează spre Europa pe ruta nordică, pentru a verifica dacă un traseu deschis de topirea gheții marine poate deveni viabil comercial.
- „PanStar Acro” pleacă din Busan spre Felixstowe, Rotterdam și Gdansk, într-o călătorie estimată la circa 45 de zile.
- Ruta arctică poate scurta drumul cu aproximativ 7.000 de kilometri și circa 10 zile față de Canalul Suez.
- Transportatori majori precum CMA CGM, MSC și Hapag-Lloyd s-au angajat să evite ruta nordică.
Potrivit unui oficial al ministerului coreean al oceanelor, nava urma să plece la ora 20:00 (11:00 GMT), „cu excepția unor circumstanțe neprevăzute, precum vremea rea”. După escalele europene, aceasta se va întoarce, întreaga călătorie fiind estimată la aproximativ 45 de zile.
De ce ocolesc navele Canalul Suez
Ruta obișnuită între Asia și Europa trece prin Canalul Suez. Însă atacurile rebelilor Houthi din Yemen asupra vaselor din strâmtoarea Bab al-Mandab au forțat mulți operatori să ocolească pe la Capul Bunei Speranțe, în sudul Africii, ceea ce prelungește considerabil traseul și crește costurile cu combustibilul și emisiile.
În acest context, ruta maritimă nordică (Northern Sea Route, NSR) devine o alternativă tentantă. Conform Institutului coreean de politică economică internațională, traversarea Arcticii poate reduce distanța cu circa 7.000 de kilometri și aproximativ 10 zile față de Suez. Asigurătorul de credite Coface estima în aprilie că ruta ar putea scurta distanța cu 30-40% comparativ cu Suezul și cu aproape jumătate față de ocolul Africii.
Călătoria sud-coreeană urmează celei a cargoului chinezesc „Dubai Tower”, care a plecat luna aceasta din portul Ningbo spre Europa, trecând spre nord prin strâmtoarea Bering și apoi spre vest de-a lungul coastei arctice a Rusiei.
Viceministrul coreean al oceanelor, Nam Jae-hon, a afirmat că ruta arctică este „sortită să devină o alternativă” la coridoarele de transport din Orientul Mijlociu.
Constrângeri care nu apar în tabelele de calcul
Experții din industrie rămân sceptici. Paul Tourret, directorul Institutului Superior de Economie Maritimă (ISEMAR) din Saint-Nazaire, Franța, atrage atenția că „legătura arctică poate fi doar sezonieră, din august până în octombrie” și că sunt necesare nave cu clasă de gheață, mai scumpe. Multe cargouri au nevoie de escortă din partea flotei rusești de spărgătoare de gheață cu propulsie nucleară.
Anul trecut, un număr record de 23 de nave au făcut traversarea, în creștere față de 15 în 2024, potrivit unui studiu al grupului Allianz Commercial — mai puțin decât numărul de vase care tranzitează Suezul într-o singură zi. Coface estimează că doar 3,5% din traficul actual dintre Asia de Est, nordul Europei și America de Nord s-ar putea muta pe rute arctice.
O miză mai mult politică decât comercială
Unii experți avertizează că navele sud-coreene ar putea risca încălcarea sancțiunilor occidentale impuse Rusiei, întrucât ar folosi servicii rusești de navigație și meteorologie contra unor plăți. Ministerul de externe de la Seul a refuzat să comenteze. Vladimir Tikhonov, profesor de studii coreene la Universitatea din Oslo, notează că „sancțiunile SUA și UE nu sunt drept internațional, spre deosebire de sancțiunile ONU”.
Pentru cititorul din Europa, semnificația este mai degrabă strategică decât imediată: chiar dacă ruta s-ar dovedi profitabilă pentru anumite mărfuri — în special petrol și gaz natural lichefiat, unde costurile ar putea scădea cu 45-50% —, ea nu ar răsturna echilibrul comerțului global. Economista Eve Barre, de la Coface, subliniază că interesul pentru transportul arctic „este mai puțin comercial și mai mult politic”, în contextul rivalităților dintre Rusia, China și SUA.
Grupurile de mediu avertizează, la rândul lor, că un trafic crescut ar putea accelera topirea gheții arctice — regiunea încălzindu-se de circa patru ori mai repede decât media globală. „O rândunică nu aduce primăvara, iar o singură navă chinezească nu creează un Drum Polar al Mătăsii”, a comentat Tourret.
Credeți că ruta arctică ar putea deveni cu adevărat o alternativă la Canalul Suez pentru mărfurile care ajung în porturile europene, sau miza rămâne una geopolitică? Spuneți-ne părerea în comentarii.
