„Creierul poate continua să se dezvolte în afara contextului unei persoane pentru o perioadă fără precedent”, a declarat pentru AFP Paola Arlotta, profesoară la Universitatea Harvard și autoare principală a unui nou studiu. Afirmația se referă la niște aglomerări minuscule de celule cerebrale umane, de mărimea unui bob de piper, care au fost cultivate în laborator timp de aproximativ șapte ani — cele mai vechi obținute vreodată. Cercetătorii, dintr-o echipă condusă de specialiști americani, au anunțat miercuri că aceste structuri au îmbătrânit în mod asemănător cu neuronii aflați în creierul uman, sugerând că „au înregistrat trecerea timpului”.
- Organoizii cerebrali au fost menținuți în viață timp de circa șapte ani, un record față de precedentul de sub doi ani.
- Trei „ceasuri” genetice au confirmat că celulele au îmbătrânit similar cu neuronii normali.
- Studiul a fost publicat în revista Nature, iar organoizii folosiți au fost distruși recent.
Studiul, apărut în revista Nature, precizează că organoizii „au înregistrat trecerea timpului și păstrează o memorie a etapelor de dezvoltare deja parcurse”. Arlotta a ținut însă să nuanțeze ce înseamnă acest lucru: nu este vorba despre amintiri așa cum le înțelegem noi, precum rememorarea unui moment din copilărie, ci despre faptul că trecutul lor este „gravat” la nivel celular.
Ce sunt, de fapt, acești organoizi cultivați din celule stem
Organoizii sunt aglomerări minuscule de celule crescute din celule stem de către oameni de știință din întreaga lume. Scopul lor este să ajute la descifrarea misterelor creierului uman și să permită testarea unor medicamente noi fără a recurge la animale de laborator, precum șoarecii. Arlotta i-a descris drept „modele biologice” sau „avatare” pentru celulele cerebrale umane — structuri mult mai puțin complexe, care nu primesc informații senzoriale.
În mod normal, acești organoizi trăiesc doar câteva luni, ceea ce oferă o fereastră doar către primele stadii ale creierului uman — un organ care are nevoie de aproape 20 de ani pentru a se dezvolta complet. Tocmai de aceea prelungirea vieții lor la aproximativ șapte ani reprezintă un salt important, față de recordul anterior de puțin sub doi ani.
Comunitatea științifică este larg de acord că organoizii nu sunt capabili de conștiință sau de alte funcții cerebrale superioare.
Un „experiment nebunesc” care a „deformat timpul”
Pentru a-și verifica teoria, cercetătorii au recurs la ceea ce Arlotta a numit un „experiment nebunesc”. Au amestecat celule care se dezvoltaseră timp de un an cu altele vechi de doar două săptămâni, creând o „himeră”. Celulele tinere s-au comportat normal, dar cele mai vechi „au sărit peste o bucată întreagă de dezvoltare” și au început să producă neuroni care în mod obișnuit necesită circa patru luni.
Acest lucru a „deformat efectiv timpul” pentru dezvoltarea cerebrală, ceea ce a fost „super tare”, a adăugat cercetătoarea. În viitor, a speculat ea, tehnica ar putea fi folosită pentru a accelera rapid dezvoltarea anumitor tipuri de celule cerebrale.
Pentru a analiza organoizii pe măsură ce îmbătrâneau, echipa a folosit trei tipuri diferite de „ceasuri” genetice dezvoltate recent, care pot estima aproximativ vârsta biologică a celulelor. Toate au arătat că structurile s-au modificat în timp asemănător cu neuronii normali.
De ce contează pentru înțelegerea autismului și a schizofreniei
Dincolo de latura spectaculoasă, cercetarea are o miză practică. Oamenii de știință speră că prelungirea vieții acestor organoizi va ajuta la înțelegerea modului în care apar și apoi progresează o serie de tulburări, precum autismul și schizofrenia, care se manifestă adesea mai târziu în viață. Faptul că, spre deosebire de creierul din capul nostru, organoizii nu au un corp care se poate îmbolnăvi și muri ridică și o întrebare neobișnuită: ar putea aceste structuri să supraviețuiască teoretic mai mult decât oamenii?
„Nimeni nu știe cu adevărat”, a răspuns Arlotta, adăugând că bănuiește că organoizii ar putea rezista, ipotetic, ceva mai mult. Nu va fi însă cazul celor folosiți în noul studiu, care au fost distruși recent.
Cât de departe ar trebui să meargă cercetarea pe organoizi cerebrali crescuți ani la rând în laborator? Spuneți-ne în comentarii ce credeți despre limitele etice și beneficiile acestor experimente.
