Imaginea copilului lăsat în grija bunicilor, în timp ce părinții muncesc departe sau nu mai pot avea grijă de el, este familiară multor familii din România. În Statele Unite, aceeași realitate ia forma unei statistici tot mai vizibile: peste 1,1 milioane de bunici americani cu vârsta de 60 de ani și peste au revenit la rolul de părinte tocmai în perioada în care se așteptau să se pensioneze. Ei își cresc nepoții cu resurse puține, jonglând între slujbe, facturi și mesele obținute de la bănci de alimente, potrivit unei relatări Business Insider.
- Peste 1,1 milioane de bunici americani de 60+ ani au preluat din nou rolul de părinte.
- Datele recensământului din 2024 arată peste 3 milioane de copii în gospodării unde bunicii au o parte din responsabilitatea îngrijirii lor.
- Motivele invocate: decesul unui copil, consumul de droguri sau problemele de sănătate.
Un exemplu este familia Parisella. Vicki, 59 de ani, își trezește în zori cele două nepoate, Tatiana (11 ani) și Myaliissa (13 ani), le împletește părul, le pregătește pentru școală și le duce cu mașina înainte de a ajunge la propriul birou. Soțul ei, Sal, în vârstă de 76 de ani, pregătește pachetele de mâncare. Din cauza unei afecțiuni renale a lui Sal, Vicki este singura care aduce venit constant în casă.
Bugetul familiei se clatină la cea mai mică problemă
Vicki câștigă 615 dolari pe săptămână dintr-un post de facturi de plătit, iar Sal primește 1.435 de dolari lunar din pensia socială. Sunt bani cât să iasă pe zero, spune ea, „cu excepția momentului în care se strică ceva sau se îmbolnăvește cineva”. La începutul acestui an și-a depășit contul bancar plătind chiria, iar în iulie familia a primit o notificare de evacuare pe care o contestă.
Cea mai mare parte a meselor familiei vine de la băncile de alimente, iar în casă luminile rămân stinse pentru a economisi la electricitate.
Business Insider a stat de vorbă în ultimele luni cu peste 50 de bunici aflați în situații similare. Motivele pentru care au preluat creșterea nepoților sunt, spun ei, decesul unui copil, consumul de droguri sau problemele de sănătate. Toți au afirmat că ar lua din nou aceeași decizie, chiar dacă fiecare zi aduce noi provocări financiare și emoționale.
Teama de sistemul de plasament îi împinge la sacrificii
Mulți dintre acești bunici spun că își asumă rolul pentru a-și feri nepoții de sistemul de plasament. Rebecca Black, 63 de ani, din Texas, crește doi nepoți și s-a pensionat ca să le fie mai aproape. „Ce se va întâmpla cu ei dacă mor, de vreme ce nu vreau să ajungă în plasament?”, se întreabă ea des. Madalyn Conchola, 62 de ani, din Arizona, a adoptat patru nepoate cu vârste între 7 și 19 ani; o mare parte din salariul ei anual de 70.000 de dolari, plus o mică subvenție de stat, merge spre creșterea lor. După cinci ani, spune ea, fetele se descurcă bine la școală, însă vârsta și capacitatea ei de a mai munci o îngrijorează.
Familia Parisella are custodia temporară a nepoatelor din 2017, de când relația fiicei lor, Siobhan (36 de ani), s-a destrămat. Tot atunci au fost evacuați din casa cu trei dormitoare din Lakeland, pentru care nu mai puteau plăti chiria de 1.143 de dolari, și au ajuns într-un adăpost al Armatei Salvării. După ani de eforturi, chiria locuinței lor actuale a urcat la 2.075 de dolari pe lună, lăsându-i cu 725 de dolari mai puțin de cheltuit pentru alte necesități.
Adopția definitivă a fetelor le este blocată pentru că tatăl acestora nu a renunțat la drepturile părintești. Pentru un cititor din România, unde generații întregi de copii au fost și sunt crescute de bunici din lipsă de alternative, povestea arată cât de fragilă poate deveni bătrânețea atunci când rolul de părinte reîncepe în locul odihnei mult așteptate.
Cunoașteți familii unde bunicii au preluat integral creșterea nepoților? Cum ar trebui sprijinite, în opinia voastră, aceste gospodării?
