Pe măsură ce fluctuațiile de temperatură și de precipitații continuă să influențeze producția agricolă la nivel global, o întrebare a devenit tot mai presantă pentru cercetători: unde anume sunt culturile cele mai vulnerabile la stresul de mediu? Un nou studiu coordonat de Kyle Davis, de la University of Delaware, împreună cu Marta Tuninetti, de la Politecnico di Torino din Torino, Italia, cartografiază pentru prima dată aceste zone de risc. Lucrarea, intitulată „Addressing global hotspots of drought-related crop production losses”, a fost publicată în revista Nature Communications și cuantifică sensibilitatea la secetă și pierderile de producție asociate pentru 17 culturi importante.
- Studiul acoperă 17 culturi majore, printre care orezul, porumbul, grâul și soia, care asigură trei sferturi din producția alimentară mondială.
- Culturile neirigate, dependente de ploi, s-au dovedit mult mai sensibile la condițiile climatice decât cele irigate.
- Printre zonele de risc identificate se numără Vestul Mijlociu al SUA, estul Braziliei, estul Spaniei și centrul și nordul Indiei.
Cum au ajuns cercetătorii la aceste concluzii
Potrivit lui Davis, profesor asociat cu numiri comune la Departamentul de Geografie și Științe Spațiale și la Departamentul de Științe ale Plantelor și Solului din cadrul universității, obiectivul a fost crearea unui set de indicatori care să evalueze reziliența sau sensibilitatea diferitelor culturi la secetă. Echipa a analizat separat culturile care depind exclusiv de ploaie și pe cele irigate, tocmai pentru a înțelege ce factori fac diferența între o recoltă stabilă și una compromisă.
Distincția s-a dovedit esențială. În timpul unei secete, culturile irigate pot primi în continuare apă prin aspersoare, canale sau furtunuri, ceea ce ajută recoltele să rămână stabile sau chiar să crească. Culturile neirigate nu au acest avantaj și, ca urmare, resimt mult mai puternic lipsa apei.
Regiunile unde riscul este cel mai ridicat
Pe baza acestor analize, cercetătorii au identificat ceea ce numesc „hotspoturi” sensibile la secetă — zone deosebit de expuse riscului. Printre acestea se numără porțiuni din Vestul Mijlociu al Statelor Unite, estul Braziliei, estul Spaniei, precum și centrul și nordul Indiei.
Cele 17 culturi analizate, între care orezul, porumbul, grâul și soia, reprezintă aproximativ trei sferturi din producția alimentară a lumii.
Pentru un cititor din spațiul european, relevanța este directă: identificarea estului Spaniei printre zonele de risc arată că vulnerabilitatea la secetă nu este o problemă exclusiv a regiunilor îndepărtate, ci privește inclusiv bazine agricole importante ale continentului. O concentrare a riscului în regiuni-cheie pentru cereale și soia înseamnă, în plan practic, că fluctuațiile de producție dintr-un singur hotspot se pot resimți pe piețele internaționale de alimente și în prețurile plătite de consumatori.
La ce folosesc astfel de hărți de risc
Studii de acest tip nu prezic o recoltă anume, ci oferă un cadru de referință: ele arată unde ar merita concentrate investițiile în irigații, în soiuri mai rezistente la secetă sau în sisteme de avertizare timpurie. Prin diferențierea dintre culturile irigate și cele neirigate, indicatorii propuși de echipă pot ajuta decidenții și fermierii să înțeleagă unde adaptarea la variabilitatea climatică ar avea cel mai mare efect.
Credeți că agricultura din regiunea dumneavoastră este pregătită pentru perioade de secetă tot mai frecvente? Spuneți-ne în comentarii ce măsuri ați observat pe teren.
