La peste 40 de ani de la interzicerea vânătorii comerciale de balene, un nou studiu arată că cele mai mari două specii de balene din lume revin treptat în Atlanticul de sud-est. Cercetarea, publicată în African Journal of Marine Science, a adunat peste 60 de ani de observații confirmate și eșuări la mal din Namibia și de pe coasta de vest a Africii de Sud. Deși numărul total rămâne scăzut, observațiile ambelor specii au crescut vizibil în ultimii ani: 95% dintre ele au fost înregistrate după 2012. Lucrarea a fost coordonată de Dr. Bridget James, de la Universitatea din Cape Town.
- 95% dintre observațiile balenelor albastre și cu înotătoare din regiune au fost înregistrate după 2012.
- Studiul acoperă perioada 1964 – martie 2025, în ecosistemul de upwelling Benguela.
- Între 1913 și 1978 au fost ucise circa 350.000 de balene albastre și 725.000 de balene cu înotătoare.
Vânătoarea industrială a împins speciile în pragul dispariției
Studiul s-a concentrat pe balena albastră antarctică (Balaenoptera musculus intermedia) și pe balena cu înotătoare (B. physalus quoyi), ambele ținte principale în epoca vânătorii industriale. Între 1913 și 1978, se estimează că au fost ucise aproximativ 350.000 de balene albastre și 725.000 de balene cu înotătoare, ceea ce a dus la prăbușirea populațiilor la nivel global.
Consecințele se resimt și astăzi. Balena albastră antarctică este încă listată drept „în pericol critic” pe Lista Roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN), populația fiind estimată la doar circa 3% din nivelul de dinaintea vânătorii, cu o creștere lentă de aproximativ 5–8% pe an. Balena cu înotătoare este clasificată drept „vulnerabilă”, cu populații considerate a-și fi revenit la peste 30% din nivelurile istorice și în creștere cu circa 4–5% anual.
Pentru cititorul preocupat de mediu, aceste categorii IUCN sunt reperul internațional standard prin care se măsoară riscul de dispariție al unei specii, iar poziția balenei albastre în vârful acestei scări arată cât de fragilă rămâne redresarea.
Ce au găsit cercetătorii în largul coastelor africane
Ambele specii sunt greu de studiat, fiindcă parcurg distanțe uriașe și își petrec o bună parte a vieții în apele îndepărtate ale Antarcticii. Datele despre rutele de migrație și posibilele zone de reproducere — inclusiv Atlanticul de sud-est — au fost până acum limitate. Datele istorice sugerau că regiunea ar fi putut fi cândva o zonă importantă de creștere a puilor pentru ambele specii.
Pentru a acoperi acest gol, cercetătorii au compilat observațiile și eșuările verificate între 1964 și martie 2025, concentrându-se pe ecosistemul de upwelling Benguela — o zonă bogată în nutrienți din largul Namibiei și al coastei de vest a Africii de Sud. Balenele albastre au fost înregistrate rar: 12 observații, o eșuare și încă cinci consemnări publicate. Balenele cu înotătoare au fost întâlnite mai des, cu 76 de observații și șase eșuări. Balenele albastre au apărut cel mai frecvent între sfârșitul primăverii și toamnă, iar cele cu înotătoare păreau prezente pe tot parcursul anului.
„Chiar și după mai bine de 50 de ani de recuperare de la încheierea vânătorii comerciale, am putut aduna doar 12 consemnări de balene albastre din largul coastei noastre!”, subliniază Dr. Simon Elwen, coautor al studiului.
Redresarea nu înseamnă că amenințările au dispărut
Autorii avertizează că revenirea speciilor nu echivalează cu o refacere completă. Balenele mari rămân expuse coliziunilor cu navele, prinderii în plasele de pescuit, zgomotului subacvatic, poluării și schimbărilor din ecosistemele oceanice provocate de clima în transformare.
Ei atrag atenția și asupra unei nuanțe metodologice importante: cel puțin o parte din creșterea observată recent s-ar putea datora unui efort mai mare de observare și raportare, în special consemnărilor făcute de observatorii de faună marină de pe navele de prospecțiune seismică ce caută petrol și gaze. Cu alte cuvinte, mai mulți ochi pe apă pot explica, parțial, mai multe observații.
Ce se recomandă în continuare
Cercetătorii spun că zonei îi lipsește încă tipul de monitorizare științifică sistematică necesar pentru a evalua corect aceste populații. Pentru a proteja redresarea lentă, dar importantă, autorii recomandă extinderea monitorizării acustice pasive, creșterea numărului de observatori antrenați în sectoarele comerciale și integrarea datelor privind distribuția balenelor în planificarea spațială marină.
„Semnele unei reveniri în Atlanticul de sud-est nu indică o refacere completă a balenelor albastre și a celor cu înotătoare, iar aceste populații au încă un drum lung până la numărul lor istoric”, avertizează Dr. James. „Ele arată reziliență — dar trebuie subliniat că ambele specii rămân vulnerabile la presiunile moderne exercitate de om.”
Credeți că măsurile de protecție a oceanelor sunt suficiente pentru a susține revenirea acestor uriași ai mărilor? Spuneți-ne părerea în comentarii.
