Un medicament folosit în medicină de secole ar putea redeveni o piesă importantă în tratamentul insuficienței cardiace. Potrivit unei serii de trei studii coordonate de cardiologii Dirk Jan van Veldhuisen, Kevin Damman și Peter van der Meer de la centrul universitar medical UMCG din Groningen, o doză mică de digoxină reduce cu aproximativ 25% internările pentru insuficiență cardiacă și scade riscul de deces. Rezultatele au fost publicate în reviste precum Nature Medicine și JAMA și prezentate la congresul ESC dedicat insuficienței cardiace, desfășurat la Barcelona.
- Digoxina în doză mică a redus internările pentru insuficiență cardiacă cu circa 25%, arată o meta-analiză.
- Medicamentul costă sub zece cenți pe zi, față de câțiva euro pentru terapiile mai noi.
- În prezent doar circa 15% dintre pacienții cu insuficiență cardiacă îl primesc.
De ce cercetătorii au reluat un tratament aproape abandonat
Insuficiența cardiacă este o problemă de sănătate în creștere. În Țările de Jos se estimează că peste 500.000 de persoane suferă de această afecțiune, iar numărul lor este așteptat să crească. La acești pacienți, inima nu mai pompează sângele suficient de eficient, ceea ce provoacă dificultăți grave de respirație, oboseală și internări repetate.
Tratamentul standard se bazează astăzi pe o combinație de patru medicamente, cunoscute în comunitatea medicală drept „Fantastic Four”. Digoxina — cel mai vechi și mai ieftin medicament pentru insuficiența cardiacă — a fost tot mai puțin folosită în ultimii 25-30 de ani, pe măsură ce au apărut terapii mai noi. Astăzi doar aproximativ 15% dintre pacienți o mai primesc.
La doză mică, digoxina acționează în principal prin reducerea mai multor reacții compensatorii dăunătoare care apar când inima este suprasolicitată — de exemplu, suprimă hormoni de stres precum adrenalina din sânge. În trecut se administrau doze mai mari, care făceau mușchiul cardiac să se contracte mai puternic, un efect care s-a dovedit în cele din urmă mai puțin util: pentru o inimă slăbită, reducerea efortului este preferabilă forțării ei.
Ce au arătat cele trei studii
Studiul principal a inclus 1.000 de persoane cu insuficiență cardiacă tratate în 43 de centre din Țările de Jos. Jumătate au primit o doză mică de digoxină în plus față de tratamentul obișnuit, timp de trei ani în medie, iar cealaltă jumătate a primit placebo. Printre cei care au luat digoxină, decesele de cauză cardiovasculară și agravarea insuficienței cardiace au scăzut cu 19% — un rezultat care, luat singur, nu a atins pragul de semnificație statistică.
Cercetătorii au combinat apoi aceste date cu cele din două studii anterioare, într-o meta-analiză pe un grup mult mai mare de pacienți. Astfel a apărut un beneficiu semnificativ statistic, chiar și la pacienți care luau deja cele patru medicamente standard. Cel mai clar efect a fost scăderea cu 25% a internărilor pentru insuficiență cardiacă. Digoxina în doză mică s-a dovedit sigură și relativ ușor de folosit.
Un al treilea studiu a urmărit aproximativ 600 dintre participanții inițiali. Cei care luaseră digoxină și au fost nevoiți să o oprească au avut semnificativ mai multe probleme în primele șase săptămâni comparativ cu cei care nu o luaseră niciodată: dintr-un grup de 288 de pacienți, 14 au fost internați sau au decedat. Autorii precizează că acest rezultat nu dovedește direct eficacitatea medicamentului, dar consideră amploarea și momentul efectului surprinzătoare.
Ce urmează pentru pacienți și pentru ghidurile de tratament
Cercetătorii cred că cele trei studii ar putea duce, în timp, la modificarea ghidurilor de tratament pentru insuficiența cardiacă, ceea ce ar permite ca mult mai mulți pacienți să primească digoxină.
Ceea ce face rezultatele deosebit de notabile este prețul: digoxina costă sub zece cenți pe zi (aproximativ 0,5 lei), în timp ce multe medicamente mai noi pentru insuficiența cardiacă costă câțiva euro pe zi.
Finanțarea unei astfel de cercetări este de altfel dificilă, tocmai pentru că este vorba despre un medicament vechi și ieftin, chiar dacă are potențialul de a îmbunătăți îngrijirea pacienților reducând în același timp costurile. Fundația Hartstichting a asigurat trei milioane de euro prin colaborarea cu ZonMw, în cadrul programului „Good Use of Medicines”.
Practic, dacă ghidurile vor fi actualizate, un tratament accesibil ar putea fi adăugat ca „al cincilea” medicament peste terapia standard — un aspect relevant pentru sistemele de sănătate care caută soluții eficiente la costuri reduse.
Credeți că medicamentele vechi și ieftine ar trebui reevaluate mai des atunci când pot ajuta pacienții? Spuneți-ne părerea în comentarii.
